Oz the Great and Powerful (SUA, 2013)

Oz the Great and Powerful

(SUA, 2013)

Regia: Sam Raimi

Cu: James Franco, Zach Braff, Michelle Williams, Mila Kunis, Rachel Weisz

Rating: 3/5

De-a lungul anilor, Sam Raimi a devenit, dintr-un simplu realizator de filme horror de serie B, unul dintre cei mai apreciați auteuri de blockbustere la Hollywood, după ce a semnat trilogia Spider-Man. După o frumoasă revizitare a genului horror cu ”Drag Me to Hell”, Raimi revine pe marile ecrane cu un prequel la clasicul ”The Wizard of Oz” al lui Victor Fleming din 1939. Asta chiar dacă acest nou nu este un muzical, iar, for legal reasons, elemente create speciale pentru acel film (mai ales elemente de scenografie și recuzită, inclusiv celebrii pantofi roșii) nu au putut fi refolosite în acest film. Dar aceste lucruri nu sunt o problemă. Fiindcă, dincolo de toate aparențele, ”Oz the Great and Powerful” este o nouă încercare a celor de la Disney să pună stăpânire pe începutul de primăvară cinematografică cu un blockbuster fantastic bazat pe o poveste clasică, ușor reinventat pentru un public contemporan - așa cum au făcut acum trei ani cu ”Alice in Wonderland”.

În primul rând, vreau să spun că filmul mi s-a părut mult mai bine scris decât mă așteptam. La fel ca în filmul din 1939, în prologul de aproximativ 10 minute apar personaje și se întâmplă anumite lucruri care se vor repeta odată ce personajul principal ajunge în Oz, conform cu natura alegorică a tărâmului din titlu. Aici, scenariștii au idei foarte interesante care sunt independente de scrierile lui L. Frank Baum: asistentul magicianului din prolog reapare sub forma unui simpatic maimuțoi înaripat, iar o fată imobilizată într-un scaun cu rotile va deveni o păpușă de porțelan (China Doll) căreia i s-au rupt picioarele. Chiar dacă la sfârșit nu ne este sugerat că totul a fost doar un vis (așa cum se întâmplă în „original”, dar nu și în carte, din câte țin minte), asta un înseamnă - din punctul meu de vedere - că nu putem vedea acest tărâm din Oz ca fiind o proiecție a imaginației și subconștientului lui Oscar (James Franco), la fel cum a fost odată cea a lui Dorothy. Cred că Sam Raimi se identifică cu personajul său principal și aspirațiile acestuia și de aceea introduce elemente cinematografice care explică șmecheria Vrăjitorului din Oz și concretizează un frumos mise-en-abîme: regizorul-magician care construiește o lume fantastică prin iluzii vizuale își găsește dublul în magicianul-vrăjitor care se folosește de aceleași tipuri de șmecherii pentru a salva același ținut fantastic. 

E păcat doar că filmul este un pic prea lung și, până la urmă, povestea se înscrie într-un tipar previzibil (probabil că reveal-ul Vrăjitoarei cea Rea de la Apus a venit un pic cam devreme). James Franco este în același timp șarmant și dubios, calități naturale ale sale care îi permit să joace rolul principal fără să se chinuie prea tare, dar adevăratele star-uri ale filmului sunt cele trei vrăjitoare interpretate de Mila Kunis, Michelle Williams și Rachel Weisz, care îl eclipsează pe Franco de fiecare dată când sunt pe ecran (nu doar din punct de vedere fizic) și oferă finalului ceva mai multă tensiune decât m-aș fi așteptat. Iar pe toată durata filmului, rămâi fascinat de look-ul filmului, îmbogățit digital cu culori care ne trimit cu gândul la Technicolor-ul „Vrăjitorului din Oz” al lui Victor Fleming și producțiilor animate clasice Disney, în special ”Snow White and the Seven Dwarves” (a cărui influență se resimte și la nivel de detalii narative - vezi Pădurea Întunecată și mărul „otrăvit”). Pe scurt, m-am distrat la acest nou Vrăjitor din Oz și nu cred că este chiar așa de subțire pe cât pare la o primă vedere.