Zemlya (URSS, 1930)

Zemlya

(URSS, 1930)

Regia: Aleksandr Dovzhenko

Cu: Semyon Svashenko, Stepan Shkurat, Pyotr Masokha

Rating: 4.5/5

„Pământ” este un film sovietic de propagandă mut(!) făcut cu scopul de a convinge țăranii despre beneficiile colectivizării. Inspirat de un fapt real, filmul este filmat în Ucraina și schițează o poveste în care un tânăr țăran colectivist, Vasili, luptă împotriva țăranilor înstăriți (kulacii) care rezistau colectivizării și propovăduiește lumea nouă. Ucis mișelește - noaptea, pe la spate - de unul dintre tinerii kulaci, Vasili devine un martir și își unește semenii, care încep să privească cu speranța înspre un viitor luminos.

Nu o să mă leg prea mult de ideologia din spatele filmului, din două motive: 1. este evident că lucrurile nu au ieșit foarte bine pentru țăranii ucrainieni în anii care au urmat și 2. se pare că pentru Aleksandr Dovzhenko nu a contat prea mult despre ce este vorba. Mai mult decât politica, pe Dovzhenko l-a interesat să spună povestea în felul său unic. O mare parte din film este dominat de imagini ale naturii pline de viață: lanuri în bătaia vântului, fructe în gros-plan scăldate de ploaie, turme de vite urcând dealuri abrupte, norii groși de pe fundal. La fel de impresionante sunt secvențele în care este surprinsă agitația și hărnicia țăranilor lucrând câmpul după sosirea tractorului. În aceste momente, tăieturile de montaj sunt rapide, personajele sunt surprinse în detaliu, mișcările lor sunt rapide. Acestei scene i se opune feeria nocturnă, în care lumina lunii (de fapt, a soarelui prin filtru) pătrunde printre nori, luminând chipurile țăranilor „de tip nou”, în timp ce kulacii dorm ignoranți, iar Vasili își petrece ultima noapte în brațele iubitei sale.

Respingerea religiei (un element important al propagandei) pare să fie cel mai bine gândit aspect al ideologilor din spatele filmului, ea urmând un fir logic și se desfășoară în paralel cu povestea lui Vasili. Filmul începe cu moartea unui bătrân. Înainte ca acesta să-și dea ultimul suflet, un prieten îi spune să-i trimită un semn după ce moare dacă a ajuns în Rai sau în Iad. Mai târziu, el stă la mormântul prietenului său, așteptând răspunsul acestuia, fără să primească decât glumele unor copii. Iar, după moartea lui Vasili, tatăl său izgonește preotul, cerând ca fiul său, ca profet al lumii noi, să primescă o înmormântare demnă de omul viitorului.

Finalul filmului prezintă, alternativ, marșul de solidaritate al țăranilor în memoria lui Vasili, mărturisirea ucigașului acestuia, rugăciunile preotului care îi cere lui Dumnezeu să-i stârpească pe necredincioși și disperarea iubitei lui Vasili, cea care îi plânge moartea (în nud!) odată rămasă singură în casă. Aceste imagini puternice creează o impresia adâncă, iar modul în care sunt asamblate și opoziția dintre diferitele reacții ale personajelor lasă o umbră de ambiguitate asupra filmului, care în mod cert nu mai este simplul film de propagandă sovietică, ci un film de artă care acceptă compromisurile politice, dar pare perfect conectat la realitățile individuale ale oamenilor. Și, bineînțeles, oferă imagini de neuitat.