RO 2010 - Partea I: Eu când vreau să fluier, fluier

Eu când vreau să fluier, fluier

(România, 2010)

Regia: Florin Șerban

Cu: George Piștireanu, Ada Condeescu, Mihai Constantin

Rating: 2/5

Anul cinematografic românesc a început în forță, cu „Eu când vreau să fluier, fluier” și al său Urs de Argint la Berlin. Filmul, regizat de debutantul Florin Șerban, și scris de acesta împreună cu Cătălin Mitulescu, spune povestea a câtorva zile din viața lui Silviu, un deținut într-un penitenciar pentru delincvenți juvenili. Acesta mai are doar două saptămâni până la eliberare, dar lucrurile se precipită odată cu întoarcerea mamei sale (plecată la muncă în Italia), care intenționează să-l ia cu ea pe fratele mai mic al lui Silviu. Acesta nu este de acord și până la urmă își va pierde cumpătul...

Chiar dacă nu aș spune că „Eu când vreau să fluier, fluier” e un film prost, aș identifica probleme serioase la nivelul scenariului. Lipsa de miză și direcție a acestuia frapează. Multe din acțiunile personajului principal ilogice, fără noimă, iar cascada de evenimente din ultimele 20 de minute se vrea deneoprit (ca într-un film existențial), dar scenariul nu convinge că este așa. Acțiunea se petrece aproape în totalitate în incinta penitenciarului. Cele câteva scene din final care părăsesc închisoarea sunt haotice și inutile.

George Piștireanu, deși oarecum potrivit pentru rolul principal, este neinspirat și nu reușește să transmită nimic (iar faptul ca își bâlbâie replicile nu prea ajută): Ada Condeescu mi s-a părut la fel de slabă, personajul ei fiind doar schițat de autori și ea lăsată să se descurce cu 0 material. Iar dialogurile dintre Silviu și Ana sunt pur și simplu prost scrise. Rămân totuși cu impresia că actorii cu adevărat amatori - adevărații deținuți - s-au achitat mai mult decât onorabil de rolurile primite. Își rostesc replicile cu naturalețe și sunt perfect credibili. Ar mai fi de menționat imaginea semnată de Marius Panduru, care deși câteodată filmează personajele în gol fără să se întâmple nimic, reușește să capteze atenția privitorului, prin dinamismul mișcărilor de aparat și folosirea inteligentă a decorului penitenciarului.